- sãgetãtúrã
- s. f., g.-d. art. sãgetãtúrii; pl. sãgetãtúri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
sãgetãtúrã
Look at other dictionaries:
săgetătură — SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s.f. 1. Tragere cu arcul; săgetare, 2. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată. 3. fig. Durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neaşteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (pop.) Nume dat mai multor boli, la… … Dicționar Român
junghi — JUNGHI, junghiuri, s.n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. (înv.) Jungher. – Din junghia (derivat regresiv). Trimis de cata,… … Dicționar Român
junghietură — JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s.f. (pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulaţia coloanei vertebrale cu baza craniului; p.ext. gât, grumaz. [pr.: ghi e ] – Junghia + suf. ătură. Trimis de cata, 14.03.2002. Sursa: DEX 98 JUNGHIETÚRĂ s. (med.) înjunghietură,… … Dicționar Român
săgeată — SĂGEÁTĂ, săgeţi, s.f. 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuţit (de fier, os, piatră) la un capăt, iar la celălalt cu două aripioare înguste, folosită în trecut (la unele populaţii şi astăzi) ca proiectil de vânătoare sau de luptă, aruncată dintr un… … Dicționar Român
săgetare — SĂGETÁRE, săgetắri, s.f. Acţiunea de a săgeta şi rezultatul ei. – v. săgeta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂGETÁRE s. săgetat, săgetătură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime săgetáre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
săgetat — SĂGETÁT s. săgetare, săgetătură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
săgetatic — săgetátic, săgetátici. s.m. (înv.) duh rău care ar provoca boala denumită săgetătură ; săgetător. Trimis de blaurb, 21.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
săgetoaică — săgetoáică s.f. (reg.) duh rău care ar provoca boala numită săgetătură; săgetătoare, săgetoaie. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
săgetură — SĂGETÚRĂ s. v. săgetătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
săgetător — SĂGETĂTÓR, OÁRE, săgetători, oare, adj., s.m. I. adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeţi. ♦ (Substantivat, în superstiţii) Fiinţă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător,… … Dicționar Român
